Atelier - Stimulare prin joc - Cursuri Gravide Bucuresti

Stimulare prin arte vizuale

Scopul principal al utilizarii stimularii prin joc este de a realiza dezvoltarea la nivel maxim a potentialului restant al beneficiarilor.

Stimularea prin joc vizeaza parcurgerea unui program structurat continind activitati ludice care sa conduca la dezvoltarea armonioasa a beneficiarilor in plan fizic, psihic si motor.

Unul dintre drepturile de baza ale copilului este acela de joc si recreere. Insa uneori in institutii copiii petrec mult timp fara sa faca ceva; stau pur si simplu.

Jocul incepe din primele luni de viata avand o importanta deosebita in dezvoltarea copilului. Jocul simplu de-a “cu-cu bau” este unul din primii stimuli. Jocul cu mainile si degetele, cantecele dezvolta atasamentul atat de important pentru copilul mic si duc la dezvoltarea limbajului. Povestirea si citirea povestilor dezvolta imaginatia si abilitatea de a descrie scene si situatii in afara experientei imediate a copilului sau adultului.

Dar exista in acelasi timp si o legatura intre joc si visatul cu ochii deschisi, intre actele de joc si cele creative si intre joc si teatru. In engleza acelasi cuvant este utilizat pentru spectacol in teatru si activitatea de joc a copiilor. Legatura este constientizata in folosirea jocurilor teatrale ca o experienta valoroasa pentru actori prin experienta pe care acestia o capata atunci cand improvizeaza sau repeta.

Nevoia de a recupera experientele copilariei

Daca copilul n-a avut un debut satisfacator e necesar sa se faca reintoarcerea la experientele de inceput, nu in acelasi fel ca la sugari, dar intr-un mod apropiat pentru a trai experiente similare, sa li se ofere sanse de joc si experimentare. Ei au nevoie de incurajare pentru a participa la jocurile creative, prin cantece si jocuri. Au nevoie de povesti.

Jocul ramane pentru deficientii mintali o componenta importanta a procesului de recuperare, pentru ca ofera miscare, placere, eliberarea emotiilor, contact uman, scoaterea din izolare si face posibila comunicarea.

Jocul este una dintre activitatile prin care copilul invata sa cunoasca lumea reala.

Pe masura ce copilul se dezvolta, el invata ca jocul implica relatii sociale intre oameni. In jocurile sale copilul reflecta viata si activitatea sociala a adultului, pentru ca aceasta este mediul sau de viata. Inca de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicari active cu cei din jur, in primul rand cu parintii care il ingrijesc, ii procura jucarii si se joaca cu el.

In jocurile sale copilul imita intr-un mod specific viata si activitatea adultilor. La aceasta varsta, cunostintele si deprinderile copiilor sunt limitate. Aceasta contradictie dintre dorintele copilului pe de o parte si posibilitatile reale pe de alta parte este rezolvata pe calea jocului.

Obiective

consolidarea deprinderilor motrice de baza,
consolidarea abilitatilor manuale,
cresterea autonomiei personale,
dezvoltarea motricitatii generale,
dezvoltarea capacitatii de discriminare,
dezvoltarea perceptiei spatiale si temporale,
dezvoltarea capacitatii de identificare a unor obiecte/ animale/ culori/ forme,
cresterea capacitatii de concentrare a atentiei,
anularea absenteismului in timpul desfasurarii activitatilor,
stimularea capacitatilor perceptive,
cresterea achizitiilor cognitive,
dezvoltarea capacitatii de identificare a relatiilor existente intre obiecte,
cresterea capacitatii de comunicare,
disparitia unor stereotipii verbale.
cresterea gradului de sociabilitate,
sustinerea afectiva si furnizarea de reguli de respectat,
dezvoltarea capacitatii de realizarea a unor sarcini impreuna cu alti copii,
cresterea gradului de securizare afectiva,
stimularea creativitatii.

Etape in jocul formal

0-2 ani: etapa senzorio-motorie – Acum copilul dobandeste controlul asupra sa si a obiectelor din jur. Copilului ii place miscarea si invata sa-si stapaneasca si sa-si coordoneze abilitatea motorie astfel incat in timpul jocului el incepe sa exerseze si sa-si controleze miscarile, sa exploreze lumea imaginilor, sunetelor, si efectele pe care le poate produce asupra lor. Ei se joaca in paralel cu copiii de varsta lor.
2-7 ani – etapa pre-operationala – Copilul se joaca folosind simboluri sau interpreteaza anumite situatii. Jocul include elemente de fantezie, de simulare, copilul intrebuinteaza cuvintele sau obiectele in mod simbolic. El colaboreaza cu alti copii.
Peste 7 ani: etapa operationala – Gandirea copilului devine mai logica, jocurile si activitatile includ reguli. La inceput isi stabilesc propriile lor reguli, dar, mai tarziu, pe parcursul dezvoltarii lor, devin capabili sa respecte “regula jocului”.
Adolescenta – Adolescentii vor sa experimenteze pe viu viata adultului. Adolescentii nu muncesc la fel ca adultii, ei pot munci din greu studiind, deci au nevoie de joc. Inainte de toate au nevoie de timp in care sa nu faca altceva decat sa fie cu cei de varsta lor, sa asculte muzica, sa afle cu adevarat ce-i intereseaza.Tinerii din institutii au mult mai putine experiente de viata. Cei cu dificultati de invatare vor fi intarziati in dezvoltare si au nevoie de experiente din perioadele timpurii. Activitatile creative le pot oferi o modalitate de a descoperi propriile lor nevoi si de a-si exprima dorintele.
Adultii – Adultilor le place sa se joace, ei joaca deseori jocuri competitive, le place ca in timpul liber sa nu fie constransi de munca sau indatoriri; au hobby-uri: sport, lectura, etc. Anumite jocuri pentru adulti contin un set de reguli cu care interactioneaza, de ex. fotbalul.

Exercitii si jocuri

*Denumirea jocului*	*Obiective*	*Activitate*
*Jocul Numelui*	Recunoasterea celorlalti din grup.	Se sta in picioare, in cerc. Fiecare persoana isi spune numele, si ceilalti il repeta cu voce tare (foarte puternic si clar).
*Joc de mimica*	Recunoasterea celorlalti din grup	In picioare, in cerc. Fiecare persoana isi spune numele pe rand, paseste in mijloc si face un gest, o miscare. Apoi, ceilalti repeta cat mai precis posibil numele si miscarea.
*Joc cu mingea*	Recunoasterea celorlalti din grup.	In picioare, in cerc. O minge se arunca de la o persoana la cealalta. De fiecare data, cel care arunca mingea spune numele celui care o primeste.
*Partile corpului*	Dezvoltarea motricitatii generale Insusirea corecta a schemei corporale	Toata lumea merge in cerc pe fond muzical. Cand se opreste muzica cineva numeste doua parti ale corpului si fiecare persoana trebuie sa uneasca cele doua parti ale corpului cu o alta persoana. Exemplu: nas si cot; genunchi si piept etc.
*Oglinda*	Dezvoltarea motricitatii generale Dezvoltarea simtului de observatie	Se lucreaza in perechi. O persoana este oglinda si cealalta se misca incet in fata “oglinzii”. Persoana care interpreteaza rolul oglinzii copie miscarea exact. Se schimba apoi rolurile, pentru ca fiecare sa aiba ocazia sa conduca si sa imite.
*Baba oarba*	Dezvoltarea perceptiei spatiale si temporale, Dezvoltarea capacitatii de realizarea a unor sarcini impreuna cu alti copii,	Se lucreaza in perechi. O persoana este baba oarba (cu ochii inchisi) iar cealalta o conduce usor prin camera. Se schimba rolurile, pentru ca fiecare sa experimenteze ambele situatii si sa capete incredere in cealalta persoana.