Unul dintre drepturile de baza ale copilului este acela de joc si recreere. Insa uneori in institutii copiii petrec mult timp fara sa faca ceva; stau pur si simplu.
Jocul incepe din primele luni de viata avand o importanta deosebita in dezvoltarea copilului. Jocul simplu de-a “cu-cu bau” este unul din primii stimuli. Jocul cu mainile si degetele, cantecele dezvolta atasamentul atat de important pentru copilul mic si duc la dezvoltarea limbajului. Povestirea si citirea povestilor dezvolta imaginatia si abilitatea de a descrie scene si situatii in afara experientei imediate a copilului sau adultului.
Dar exista in acelasi timp si o legatura intre joc si visatul cu ochii deschisi, intre actele de joc si cele creative si intre joc si teatru. In engleza acelasi cuvant este utilizat pentru spectacol in teatru si activitatea de joc a copiilor. Legatura este constientizata in folosirea jocurilor teatrale ca o experienta valoroasa pentru actori prin experienta pe care acestia o capata atunci cand improvizeaza sau repeta.
Nevoia de a recupera experientele copilariei
Daca copilul n-a avut un debut satisfacator e necesar sa se faca reintoarcerea la experientele de inceput, nu in acelasi fel ca la sugari, dar intr-un mod apropiat pentru a trai experiente similare, sa li se ofere sanse de joc si experimentare. Ei au nevoie de incurajare pentru a participa la jocurile creative, prin cantece si jocuri. Au nevoie de povesti.
Jocul ramane pentru deficientii mintali o componenta importanta a procesului de recuperare, pentru ca ofera miscare, placere, eliberarea emotiilor, contact uman, scoaterea din izolare si face posibila comunicarea.
Jocul este una dintre activitatile prin care copilul invata sa cunoasca lumea reala.
Pe masura ce copilul se dezvolta, el invata ca jocul implica relatii sociale intre oameni. In jocurile sale copilul reflecta viata si activitatea sociala a adultului, pentru ca aceasta este mediul sau de viata. Inca de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicari active cu cei din jur, in primul rand cu parintii care il ingrijesc, ii procura jucarii si se joaca cu el.
In jocurile sale copilul imita intr-un mod specific viata si activitatea adultilor. La aceasta varsta, cunostintele si deprinderile copiilor sunt limitate. Aceasta contradictie dintre dorintele copilului pe de o parte si posibilitatile reale pe de alta parte este rezolvata pe calea jocului.